Super User

Super User

PLAFONAREA PLĂȚILOR DIN AGRICULTURĂ. Tot mai multe voci din Parlamentul European susțin plafonarea subvențiilor din agricultură. Concernele din industria agricolă își extind activitatea pe spinarea fermelor de familie. Haideți să nu-i mai susținem pe oligarhi! A cerut un europarlamentar din Cehia, marți, 20 octombrie 2020, la ședința plenară din Parlamentul European în cadrul căreia a fost supusă dezbaterii și votului noua Politică Agricolă Comună. Europarlamentarul a cerut eliminarea subvențiilor de un milion de euro pe fermă.

Politica agricolă comună din următorii ani va trebui să fie mai justă, va trebui să ne ofere alimente sănătoase și o bunăstare și sănătate pentru animale. La fel ca alți europeni, aș dori să susțin fermierii activi și nu vreau să susțin concernele din industria agricolă care nu fac decât să-și extindă activitatea pe spinarea fermelor de familie. Ele constituie un pericol pentru zonele rurale și pentru toate țările noastre din UE și-n același timp sunt un pericol și pentru agricultură. Ceea ce am vrea să facem este să simplificăm subvențiile pentru fermieri până la 5.000 de euro, vrem să eliminăm subvențiile de peste un milion de euro pe fermă și vrem să sugerăm ca statele membre să poată adăuga din bugetul lor la subvențiile europene pentru ca subvențiile să ajungă la nivelul care trebuie și fermierii să aibă condiții egale de concurență. Haideți să nu-i mai susținem pe oligarhi, a cerut răspicat europarlamentarul Michaela ŠOJDROVÁ, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) Cehia.

România nu susține plafonarea subvențiilor agricole la suma de 100.000 de euro pe fermă și beneficiar, așa cum este propus în regulamentul planurilor strategice PAC. Prin vocea europarlamentarilor români și a ministrului agriculturii, la Bruxelles și la Luxembourg, în această săptămână, s-a auzit un puternic NU din partea României la propunerea de plafonare a subvențiilor. Ministrul agriculturii Adrian Oros susține o plată redistributivă pentru fermierii mici, un minim de 10% din bugetul plăților directe să fie direcționat către fermierii mici, în așa fel încât această plată să le salveze, practic, subvențiile fermierilor mari. Comisia Europeană susține puternic plafonarea subvențiilor și redistribuirea sumelor rezultate din plafonare către fermele mici și medii.

Potrivit datelor furnizate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), suma cea mai mare din subvențiile agricole a fost încasată anul trecut, în 2019,  în România, de SC Agricost Insula Mare a Brăilei, 11,81 milioane de euro. Agricost este deţinută de Al Dahra Agriculture din Emiratele Arabe Unite şi are ca activitate principală cultivarea şi comercializarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase şi alte culturi nepermanente.

Zootehnia României este la pământ. Fermierii îşi vând fermele de vaci pe Facebook şi pe Olx”, notează astăzi pe prima pagină Ziarul Financiar.

Striviţi între secetă, inputuri mai scumpe şi preţuri mai mici pentru laptele şi carnea lor, mai mulţi fermieri români încep să îşi vândă afacerile pentru că nu mai fac faţă în anul Covid.

Problema zootehniei reflectă o problemă mult mai mare a economiei româneşti: exportăm materie primă şi nu scoatem din ferme, din fabrici destule produse finite, cu valoare adăugată mai mare.

Asocierea ar putea fi răspunsul la întrebarea „ce fac cu afacerea mea”, înainte de a lua hotărârea de a o vinde.

Dragi fermieri, în loc să vindeţi fermele pe Facebook, mai bine vă asociaţi, luaţi fonduri europene şi produceţi lactate, carne sau chiar mâncare gătită, pe care să le vindeţi pe Instagram şi pe TikTok, pe platforme online şi prin platformele altor producători.

Nu trebuie să ştiţi deja să produceţi lactate, vă puteţi asocia cu alţi fermieri care ştiu, sau cu producători care nu au ferme şi cumpără materia primă de la fermieri locali, cum este familia Şfabu din Botoşani – producătorul caşcavalului de Săveni

Sau vă puteţi asocia cu producători de produse din carne şi să lansaţi noi produse împreună, întrucât ei au deja cunoştinţele necesare. Ori chiar să vă asociaţi între voi şi să învăţaţi să produceţi împreună. 

Cererea/piaţa de desfacere pot fi generate prin branding, marketing şi promovare, iar platformele online vă dau cea mai bună oportunitate din ultimii ani.

Aşa cum trei băieţi tineri au creat în Sibiu Carmangeria Bătrânu` Sas, aşa cum s-au adaptat când nu a mai mers în pandemie, au deschis un magazin online în 5 ore şi au schimbat modelul de dezvoltare, aşa puteţi şi dumneavoastră să vă repliaţi, să vă asociaţi şi să trimiteţi carnea de la fermă direct pastramă către client. Sau chiar mâncare gătită, porţionată, pe care o puteţi vinde prin atâtea şi atâtea platforme onlline pe care le aveţi la îndemână.

Aceeaşi carmangerie a primit în platforma online şi un producător de lactate, Mândra, pentru că aceste produse pot fi vândute împreună atunci când vorbim de comenzi online spre Bucureşti, Cluj sau alte oraşe mari din ţară.

Asocierea la vânzare o vedem şi în Hunedoara şi Alba, unde grupul avicol Avis 3000 are o reţea de magazine plus un magazin online unde listează doar producători din aceste două judeţe. Producători care nu fac doar carne de pui, ci lactate sau chiar miere – Apidava fiind unul dintre brandurile listate.

Dacă familia Şfabu din Botoşani nu ar fi început producţia de lactate pentru că nu avea ferme sau dacă băieţii din Sibiu nu ar construit un brand de mezeluri din acelaşi motiv, economia României ar fi avut de pierdut. Aşa cum are de pierdut când voi vă vindeţi fermele.

Sigur, rămâne problema capitalului. Însă aici există variante de finanţare fie prin fonduri europene, fie prin credit bancar, fie printr-un mix între cele două.

„Dacă nu ne sprijină Ministerul Agriculturii cu subvenţii, o să crească ei vaci la etaj, la Bucureşti, căci la noi în zonă 90% din oameni vor să-şi vândă fermele“, spune un fermier din localitatea Subcetate, judeţul Harghita – aşa cum aflăm din articolul de pe prima pagină de astăzi.

Într-adevăr, Guvernul trebuie să ia măsuri. Măsuri care să vă dea pârghiile să creşteţi şi să nu mai aveţi nevoie de ajutor în câţiva ani.

Cu toate acestea, facilităţile Guvernului sunt limitate de cele mai multe ori, iar sprijinul acordat în modul de avarie nu generează premise pentru creşteri viitoare, ci doar rezolvă o problemă imediată.

Da, Ministerul Agriculturii ar trebui să ia măsuri prin care să vă încurajeze să vă asociaţi. Poate Guvernul ar trebui să ofere un serviciu profesionist de consultanţă de business, în parteneriat cu specialiştii din privat, astfel încât fiecare dintre voi să poată suna gratuit un specialist când are nevoie de îndrumare.

Da, poate acelaşi Guvern ar trebui să vă ajute cu fonduri pentru trecerea de la producător de materie primă la producător de produs finit. Un altfel de Start-Up Nation, dar pentru fermieri. Bani acordaţi cu obiective, ţinte, verificări.

Dragi fermieri, sunteţi în prima linie în lupta cu criza, din punct de vedere economic. Avem nevoie ca voi să rezistaţi, să vă asociaţi şi să creşteţi.

Online-ul vă poate da o nouă viaţă.

ZOOTEHNIA, LA PĂMÂNT. Site-urile din România abundă de anunțuri prin care ferme de animale, ovine, bovine, caprine sunt scoase la vânzare. Crescătorii de ovine vând la bucată animalele din turmă, prețul unui animal începe de la 160 de lei și ajunge și la 2.000 de lei dacă e vorba de un berbec cu acte de origine. Fermele de vaci se vând și integral, la un preț stabilit pe fermă. Constrânși de necazuri, de lipsa ajutoarelor, fermierii renunță la zootehnie.

Potrivit prețurilor afișate pe site-urile de anunțuri, fermele de vaci, în funcție de dimensiune, de numărul animalelor, de dotări se vând cu 40.000 de euro, 100.000 de euro, 150.000 de euro, iar prețul poate fi crescut de calitatea genetică a animalelor, dacă au certificate de origine, dacă sunt înscrise în registrele genealogice ale raselor, pentru că, se știe, pentru aceste animale, fermierii români beneficiază de subvenția europeană cu cel mai mare cuantum, sprijin cuplat. 

Printre motivele pentru care crescătorii de animale renunță la ferme sunt: pășunile, lipsa forței de muncă, lipsa ajutoarelor consistente din zootehnie, dificultatea cu care-și vând produsele, prețul de nimic oferit pentru produsele lor, preț care nu le acoperă cheltuielile de producție.

Alin Cioarec a muncit în străinătate și cu banii trudiți acolo și-a făcut o fermă de vaci în România pe care acum e nevoit să o vândă.

M-am întors din străinătate să-mi fac o afacere, dar după ani de muncă sunt nevoit să vând ferma, pentru că aren­da este mare, nu am forţă de mun­că şi laptele este slab plătit. Am 40 de animale, am tractoare, am investit tot ce aveam, iar acum vând totul cu 150.000 de euro“,  a declarat Alin Cioarec, care are o fermă în localitatea Teaca, Bistrița Năsăud, pentru Ziarul Financiar.  

Laptele are un preţ prea mic, între 0,8-1,1 lei/litru, carnea are un preţ care abia ne acoperă cheltuielile, valoarea inputurilor agricole a crescut, hrana pentru animale ne costă prea mult - de exemplu, preţul tărâţei a crescut de la 0,7 lei/kg anul trecut la 1 leu/kg acum, iar pe 700 kg de fân dăm 500 de lei - şi nu mai rentează să creştem vaci. Toată vara am lucrat pe minus, avem pierderi de 30.000 de lei. Dacă nu ne sprijină Ministerul Agriculturii cu subvenţii, o să crească ei vaci la etaj, la Bucureşti, căci la noi în zonă 90% din oameni vor să-şi vândă fermele“, spune un fermier din localitatea Subcetate, judeţul Harghita, citat de Ziarul Financiar.

La fiecare conferință sau apariție în presă, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, le promitea fermierilor că avansul din subvențiile agricole pe acest an va fi plătit mai devreme. Se invoca mereu o corespondență intensă între Ministerul Agriculturii și Comisia Europeană. Agrointeligența – AGROINTEL.RO a solicitat MADR informații despre adresele trimise la Bruxelles și răspunsurile primite. Trebuie să recunoaștem că nu ne-am mirat deloc când răspunsul a venit după aproape două luni, fără nicio referire la vreo comunicare cu cei de la Bruxelles pentru sprijinirea fermierilor români.

Avansul APIA se va da începând cu 16 octombrie. La fel a fost și în 2019, și în 2018. La nivel european s-a anunțat clar că plățile nu vor putea începe mai devreme. Ministrul Adrian Oros a continuat însă să îi amăgească pe fermieri. Mereu erau invocate solicitări pe care România le-ar fi trimis în acest sens la Bruxelles și, ulterior, răspunsuri negative primite de la oficialii UE.

În data de 20 august, Agrointeligența – AGROINTEL.RO a cerut oficial, la MADR, detalii despre ce s-a cerut la Bruxelles și ce s-a răspuns de la Bruxelles. Răspunsul, unul care nu are nicio legătură cu întrebările transmise, a venit la aproape două luni distanță, adică luni, pe 6 octombrie, cu încălcarea legislației în vigoare privind termenul de răspuns din partea autorităților, termen stipulat în Legea 544/2001 care arată, la articolul 7, alin.1, că ”autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”.

”În urma solicitării dvs. înregistrată la Serviciul de Presă și Relații Publice cu nr. 111140/21.08.2020, regăsiți mai jos răspunsul:
Vă comunicăm că pentru anul de cerere 2020, plățile se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 819/2020 privind stabilirea pentru anul 2020 a cuantumului per hectar al plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru măsura din sectorul zootehnic, speciile ovine și caprine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898/2.X.2020”, am primit răspuns din partea MADR, pe data de 6 octombrie.

Plata avansului din subvențiile agricole va începe din 16 octombrie la nivel național, în aceeași zi în care aceste plăți sunt demarate și în celelalte state membre UE.

Gheorghe Marin, legumicultorul proaspăt ales primar al comunei gălățene Matca, se implică pentru ca producătorii agricoli din localitate să depună cererile pe Măsura 21, unde printre culturile care primesc sprijin se numără și cele din solarii.

Edilul este dezamăgit de faptul că Programul Tomata nu a fost continuat cu Ciclul al II-lea și spune că deja este prea târziu ca Guvernul să mai ia o decizie în acest sens. Gheorghe Marin crede că și acest lucru a contat în decizia mătcașilor de a-i retrage sprijinul fostului primar, Nelu Costea, care este membru PNL și a candidat la locale din partea partidului de guvernământ.

Despre finanțarea ciclului al II-lea de cultură în cadrul Programului Tomata 2020, primarul spune că aceasta sută la sută nu va mai fi. Edilul celui mai mare bazin legumicol din țara noastră spune că ciclul II nu are când să se mai facă întrucât este deja prea târziu.

”Despre ciclul II la Tomata nu s-a mai dat nimeni în vorbă până la ora actuală, deci nu s-a mai dat nimic. Ciclul II nu va mai fi sută la sută, că de acum e prea târziu, nu are când să se mai facă, deja ciclul II aproape se termină. Este un lucru foarte rău că nu s-a mai făcut ciclul II și asta a contat foarte mult pentru legumicultori și eu cred că și din acest motiv nu s-a mai vrut fosta conducere (fostul primar din Matca este membru PNL – n.r.)”, a declarat primarul Gheorghe Marin pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO.

Lipsa programului de sprijin pentru tomatele de toamnă reprezintă o reală problemă pentru legumicultorii din Matca deoarece mulți dintre ei au ales să cultive tomate cu speranța că ciclul II totuși se va ține. ”Oamenii sunt foarte afectați pentru că majoritatea au pus tomate pentru toamnă tocmai pentru acest ajutor pentru că altfel ar fi împărțit culturile și era mai bine, dar așa ei au pus și au tot așteptat și au zis că poate până la urmă va fi și ciclul II”, a spus Gheorghe Marin.

De asemenea, legumicultorii din Matca sunt supărați și pe faptul că ajutorul de minimis în acest an a fost considerabil mai mic decât în anii trecuți. ”Oamenii sunt supărați că au tăiat și din subvenția pentru ciclul I, care era, anii trecuți, 3.000 de euro și acum a fost numai 2.250 de euro. Contează foarte mult acest ajutor pentru ei, cu acești bani poți să îți mai repari solariile, să-ți cumperi lemne, rumeguș pentru iarnă”, a mai spus primarul din Matca.

Agrointeligența – AGROINTEL.RO a întrebat oficial, la începutul lunii septembrie, ministerul Agriculturii dacă se va mai continua finanțarea pentru ajutorul de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate, ciclul II, iar răspunsul primit a fost unul evaziv, din care nu a rezultat clar dacă acest program va mai primi sau nu finanțare.  

De atunci și până la această oră, legumicultorii nu au mai primit vești despre ciclul II la programul Tomata, în ciuda faptului că întrebarea despre acest sprijin este cea mai frecventă în cadrul comentariilor postate pe pagina de Facebook a ministrului Agriculturii, Adrian Oros.

Importurile României de carne de porc sunt alarmante! Mai exact, carnea de porc din import i-a „ars” la buzunare pe consumatorii români în 2020. În primul semestru al acestui an, România a achiziționat 122.961,12 tone de carne de porc de import.

Prețul plătit pe cele 122.961,12 tone de carne de porc de import a fost cu plus 17 % față de costurile înregistrate anul trecut. Concret, importatorii români de carne de porc proaspătă, refrigerată sau congelată au achitat 292,2 milioane de euro pe marfa contractată, conform centralizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), transmise la solicitarea Agerpres. În aceeași ordine de idei, statisticile ministerului de resort relevă că, în intervalul ianuarie – iunie 2019, au fost consemnate importuri de carne de porc de 129.393,87 tone, în valoare de 249,71 milioane de euro.

De mai bine de două decenii, carnea de porc proaspătă, refrigerată sau congelată ocupă primul loc în topul produselor agroalimentare aduse de peste graniță.

Românii caută cel mai mult carnea de porc, chiar și înaintea cărnii de pasăre şi de vită. Cu toate acestea, nevoia de consum este acoperită din producția internă doar în proporție de 30 de procente. Restul cantității provine în cea mai mare măsură din schimburile intra-comunitare. Totul generează un deficit semnificativ al balanței comerciale.

Din 31 iulie 2017, România se confruntă cu virusul pestei porcine africane, o boală care afectează dramatic efective de porcine, chiar dacă nu se transmite la om, până în prezent fiind decimate peste 600.000 de capete.

La 1 mai 2020, Institutul Național de Statistică (INS) anunța că efectivele de porcine aveau să scadă cu 1,5% în raport cu nivelul aceleiași date a anului trecut, ajungând la 3.669.342 de capete. În aceeași zi a anului trecut, instituția citată raporta că efectivele totale de porcine totalizau 3.726.282 capete. Tot la 1 mai 2020, efectivul matcă (scroafe de prăsilă) număra 236.843 de capete, în scădere cu 5,6% față de aceeași dată calendaristică a anului 2019, când totaliza 250.982 de capete.

Statisticile INS mai spun că, pe cap de locuitor, consumul de carne de porc ocupă primul loc în preferințe și deţine o pondere de aproape 50% (38,3 kilograme) din total, în timp ce locul al doilea este ocupat de carnea de pasăre, cu 27 de kg pe cap de locuitor.

O reușită importantă pentru reprezentanții Cooperativei Agricole Lunca Someșului Mic din județul Cluj! După ce acum doi ani au făcut demersuri pentru accesarea unui sprijin prin Submăsura 9.1 – Înființarea grupurilor de producători din sectorul legumicol, în sfârșit, va veni și sprijinul solicitat! Ajutorul va fi achitat prin Programul Naționale pentru Dezvoltare Rurale, iar sprijinul are toate șansele să fie continuat și în viitorul Plan Național Strategic întrucât reprezintă un sprijin concret pentru producătorii agricoli care se asociază pentru a vinde împreună.

Cei 13 producători, 10 din zona Clujului, 2 din zona Viișoara, tot județul Cluj, și unul din județul Mureș, au reale motive de bucurie pentru că vor putea să aibă propriul sediu de funcționare. Cât a durat procedura și ce trebuie făcut pentru ca și alți legumicultori să beneficieze de acest sprijin a spus pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO, Anca Marcu, directorul executiv al Cooperativei Agricole Lunca Someșului Mic.

”Am semnat contractul pe Submăsura 9.1 de câteva zile, este dedicată grupurilor de producători. Ce pot să vă spun este că a fost un demers lung. Am început cred în urmă cu vreo 2 ani cu recunoașterea ca și producător și anul trecut, cam pe vremea aceasta, am depus proiectul. De atunci a mai trecut un an, avem contractul semnat și așteptăm documentele pentru prima cerere de plată. Sumele care se primesc prin aceste proiecte sunt sume forfetare, doar că, desigur, trebuie să respecți un business plan pe care ți-l propui și ideea noastră principală și obiectivul nr.1 este acela de avea un sediu propriu pentru că asta ne-ar reduce cu ceva cheltuielile fixe și pentru că realmente simțim nevoia să avem un loc al nostru în care să putem să și investim pentru că atât timp cât ești în chirie investești în spațiul altora. Aici deja ne dorim să avem un spațiu în care să investim în condiții. Cu cât mai bune condițiile la noi cu atât mai bune pentru clientul final”, a spus Anca Marcu.
Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa în consecință.

Deși atunci când se lucrează cu legume este nevoie de un spațiu de depozitare, directorul executiv al Cooperativei Agricole Lunca Someșului Mic a explicat că principiul funcționării este ”prospețimea”. Tot ce se poate deteriora, ar fi ideal să ajungă la conservare, sub formă de zacuscă, murături sau sosuri. De aceea, banii care vor veni în viitorul apropiat prin Submăsura 9.1, vor fi utilizați și în înființarea unei mici făbricuțe, pentru procesare.

”Depozitul nostru este mai degrabă un depozit de tranzit, adică îl folosim pentru marfa care se livrează zilnic și aici, la noi, marfa nu stă mai mult de o zi, dar noi vrem să mergem în continuare pe prospețime. Și mai degrabă decât depozitare, ne-am gândit să adăugăm, probabil nu din primul an de proiect, că vor fi 5 ani, dar probabil următorul obiectiv ar fi procesarea. Deci nu atât păstrarea, că dacă facem o analiză, analiza are și anumite dezavantaje. Deshidratarea duce la pierderi, prețurile n-au prea crescut în perioada de iarnă și noi credem că ar mai trebui să adăugăm o verigă în lanțul nostru și să vindem și procesat.

Ne gândim la o făbricuță, niște produse și le avem în minte de ceva vreme, eu mă gândesc la zacuscă, la vinete puse așa în borcan, mă gândesc la murături și eventual anumite sosuri. Am observat unde sunt cele mai mari pierderi pe aceste produse. La primul frig mai puternic, ne așteptăm să fie foarte curând, vom înceta să mai recoltăm vinete și atunci cel mai potrivit ca să evităm aceste pierderi este să obținem o zacuscă sau chiar vinete coapte și puse la borcan și avem o piață a Clujului foarte bună, un vad bun pentru aceste produse”, mai spune managerul.

Cooperativa Lunca Someșului Mic și-a obținut recunoașterea anul trecut ca și producători, dar funcționează de 7 ani, din 2013. Depunerea proiectului a fost un proces complex.

”Noi am cerut suma maximă pe aceste proiecte, dar depinde de cifra de vânzări pe care o vom obține pe fiecare dintre cei 5 ani. Eu estimez că pe primul an ar fi aproximativ o sumă situată între 40.000-50.000 de euro. După semnarea acestui contract va urma prima cerere de plată. Nu știu exact când se va face plata, dar estimez că într-o lună, căci este vorba despre documente contabile. O să putem începe să lucrăm la ceea ce ne-am propus. Am încercat să transmitem colegilor din cooperative procedura, pași pe care noi i-am urmat pentru accesarea Submăsurii 9.1, dar puțini au accesat. Este mai dificilă recunoașterea ca și producători, este destul de complex și complicațiile apar atunci când trebuie să aducem toate actele, pentru că mai există încurcături, moștenitori, probleme și rămâi blocat o perioadă la câte un punct. Le-am descurcat cumva pe toate, am depășit obstacolele. La prima vedere pare complicat, dar apoi își dai seama că descurcând anumite lucruri nu este. Este o măsură care poate să îți aducă o sursă foarte bună de venit și flexibilă, adică să poți face ce crezi tu că e mai bine cu acei bani”, a mai explicat Anca Marcu pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO.

Amintim că Submăsura 9.1 – Înființarea grupurilor de producători din sectorul legumicol este destinată grupurilor de producători care se încadrează în definiția IMM-urilor și care sunt recunoscute conform legislației naționale în vigoare, pentru sectoarele: culturi de câmp, horticultură (exceptând grupurile sprijinite prin subprogramul pomicol) și creșterea animalelor și păsărilor, mixte.

Sprijinul nerambursabil este de 100%, dar nu poate depăși, anual, 10% din valoarea producției comercializate – 100.000 euro/ an. Sprijinul se plătește ca procent din producția comercializată prin intermediul grupului, astfel:

· Anul I – 10%;
· Anul II – 8%;
· Anul III – 6%;
· Anul IV – 5%;
· Anul V – 4%;

Sprijinul nerambursabil se plătește sub forma unui ajutor forfetar degresiv, în tranșe anuale, pe o perioadă care nu poate depăși cinci ani de la data la care grupul de producători a fost recunoscut.

Intîlnire la Ministerul Finantelor

Dragi colegi,

 

          Luni, 5 octombrie 2020, la solicitarea președintelui Federației AGROSTAR, Ștefan Niculae, a avut loc o întâlnire la sediul Ministerului de Finanțe cu domnul Ministru Cîțu Florin. La întâlnire a mai participat și domnul Consilier de Stat Victor Dumitriu.

          Probleme abordate s-au axat pe 2 paliere:

          Un palier legat de sistemul de salarizare  din Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor și Autoritatea Națională Fitosanitară, agenții ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, unde sistemul de salarizare este dezechilibrat, nu este uniform cu sistemul de salarizare al Ministerului Fondurilor Europene.

          Reprezentanții sindicatelor de la Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor și Autoritatea Națională Fitosanitară au solicitat ministrului finanțelor susținerea în a acorda bugete care să asigure investiții în resursele umane și materiale pentru a putea face față problemelor de securitate alimentară și de asigurare a unor servicii de calitate producătorilor agricoli din România.

          De asemenea, legat de sistemul de salarizare, reprezentanții Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură  l-au informat pe ministrul finanțelor că la nivelul instituției sistemul salarial este unul neuniform, și anume: salariații de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură central au salarii mai mari decât salariații Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din teritoriu.

          Al doilea palier de discuții s-a axat pe programele finanțate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

          Președintele Federației AGROSTAR a spus că seceta a avut un efect dezastruos asupra producătorilor agricoli din sectorul vegetal și zootehnie, foarte mulți dintre ei fiind în situația de a-și închide activitățile.

          O altă problemă ridicată a fost întârzierea acordării despăgubirilor pentru secetă, lucru care a generat probleme în lanț pentru fermieri, mulți dintre ei riscând să fie executați de traderii de cereale și bănci, deoarece au încheiat contracte comerciale și credite bancare.

          S-a cerut găsirea unor soluții urgente pentru deblocarea situației.

          Impozitarea subvențiilor și dubla impozitare a celor care au pământ în arendă a fost un alt subiect de discuție cu Ministrul Finanțelor.

          Proiectele și programele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și anume: tomata, usturoiul și alte programe pe segmentul de legumicultură au fost analizate, Federația AGROSTAR susținând că ele reprezintă o soluție reală pentru asocierea agricultorilor și locuri de muncă în mediul rural; fiscalizarea operațiunilor comerciale și nu în ultimul rând asigurarea de produse de calitate pentru piață.

          Un subiect aparte a fost legat de programul de dezvoltare a sistemului de irigații din România și de continuare a finanțării acestui sistem cu resurse consistente pentru a reuși să creștem suprafața irigată a țării.

          S-a convenit de către cele două părți, ca Federația AGROSTAR să transmită a analiză pe aceste programe pentru a argumenta susținerea lor în bugetul viitor precum și continuarea dialogului la elaborarea proiectului de buget în vederea identificării și asigurării resurselor financiare care să susțină problemele reale ale agricultorilor și angajaților din agențiile subordonate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor, Autoritatea Națională Fitosanitară, Agenția Națională pentru Zootehnie, Direcțiile Agricole Județene, Stațiunile de Cercetare-Dezvoltare Agricolă, etc.).

O PAC socială acum, pentru a crește standardele muncii în agricultură. Cererile EFFAT în vederea revizuirii PAC post-2020

Pandemia aruncă o nouă lumină asupra condițiilor de muncă și de trai exploatate experimentate de milioane de lucrători agricoli din Europa. Exploatare, practici de gangmaster, plăți insuficiente, muncă nedeclarată, deduceri salariale ilegale, lipsa tratamentului egal și a plății de boală. Acestea sunt doar câteva dintre provocările cu care se confruntă în prezent milioane de lucrători agricoli în Europa.
Este timpul să punem capăt exploatării din sector. Este timpul să ne asigurăm că politica agricolă comună (PAC) are efect pentru lucrătorii agricoli . Aceasta este, de asemenea, o cerere clară a Parlamentului European, reflectată în Rezoluția adoptată la 19 iunie.

Zilele și săptămânile viitoare vor fi cruciale pentru a defini viitorul agriculturii în Europa, iar PAC poate fi un instrument eficient pentru ridicarea standardelor forței de muncă în sector . Se așteaptă ca Parlamentul să adopte poziția sa cu privire la revizuirea PAC după 2020 în cea de-a doua sesiune plenară din octombrie. Deputații vor avea ocazia să transmită un mesaj puternic și clar împotriva încălcării drepturilor lucrătorilor în agricultură , care este astăzi unul dintre cele mai precare și dificile sectoare ale economiei.

Principalele cereri ale EFFAT sunt următoarele:

  1. Încetarea subvențiilor PAC pentru angajatori care nu respectă drepturile lucrătorilor și nerespectarea condițiilor de muncă aplicabile care rezultă din acordurile colective relevante, precum și legislația socială și a muncii UE și națională, precum și convențiile OIM
  2. Furnizarea obligatorie de programe educaționale și de formare profesională pentru lucrătorii agricoli.

Comitetul executiv EFFAT adoptă în unanimitate 10 cereri de acțiune la nivelul UE pentru a vindeca sectorul cărnii

Indiferent dacă sunt angajați prin practici abuzive de subcontractare, ca lucrători temporari de agenție, lucrători detașați sau obligați să accepte statutul fals de lucrători independenți, condițiile de muncă, de locuință și de angajare a unei proporții vaste de lucrători din carne din întreaga Europă sunt pur și simplu deplorabile.
Aceste condiții îngrozitoare au fost ignorate mult prea mult timp. EFFAT consideră că criza Covid19 și focarele din abatoare și companiile de prelucrare a cărnii sunt un semnal de trezire pentru instituțiile UE.

La 10 septembrie, Comitetul Executiv EFFAT și-a exprimat o voce puternică și solidară împotriva exploatării sistemice și de lungă durată din sector, adoptând 10 cereri de acțiune la nivelul UE pentru reformarea sectorului cărnii. UE trebuie să acționeze acum, deoarece condițiile critice cu care se confruntă lucrătorii din carne sunt, de asemenea, o consecință a lacunelor, a neajunsurilor și a inconsecvențelor multor domenii ale legislației UE.

EFFAT stabilește o nouă viziune pe termen lung care trebuie dezvoltată cu implicarea deplină a partenerilor sociali la nivel național și european.
Iată primele trei puncte de acțiune ale rețetei EFFAT pentru schimbarea la nivelul UE în sectorul cărnii:

  1. Inițiative obligatorii ale UE
    1. privind subcontractarea - conducerea la ocuparea forței de muncă directe și introducerea unui sistem de răspundere completă în lanț
    2. privind locuințe decente pentru toți lucrătorii mobili
  2. Introducerea urgentă a unui număr european de securitate socială și revizuirea promptă a Regulamentului 883/2004 privind coordonarea securității sociale

703.341 de locuri de muncă au fost pierdute în perioada 15.06 – 11.09.2020,

344.673 din aceste locuri de muncă pierdute erau ocupate de persoane ce nu mai aveau un alt loc de munca, aceste persoane sunt astăzi șomeri și au nevoie de sprijin sa supraviețuiască și de asistență pentru a-și găsi un loc de muncă .

Blocul Național Sindical cere de mai bine de 4 ani modificarea mecanismului de calcul și implicit creșterea indemnizației de șomaj. Pentru că șomerii indemnizați nu reprezintă o miză electorala (numărul acestora nu este, din fericire, foarte mare, aprox 86 mii în luna iulie 2020) modul în care aceștia se descurcă să supraviețuiască nu este de interes pentru politicieni.

Indemnizația de șomaj nu este o formă de asistență socială, este o indemnizație primită ca efect al unei asigurări sociale, o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ care nu s-au putut încadra în muncă.

Reamintim,  sunt șomeri indemnizați conform Legii 76/2002 persoanele care:

  • și-au pierdut locul de muncă din motive neimputabile lor;
  • au un stagiu de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, cu excepția celor ce sunt proaspăt absolvenți;
  • sunt în căutarea unui loc de muncăde la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;
  • sunt in capacitate de munca /  au starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice necesare pentru prestarea unei munci;
  • nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;
  • sunt disponibile să înceapă lucrul în perioada imediaturmătoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

România a ratificat Convenția OIM 168/1988, prin adoptarea Legii 112/1992, având obligația de a acorda o indemnizație de șomaj care să reprezinte minim 50% din salariul minim pentru cei care nu au contribuit la fondul de șomaj și minim 50% din ultimul salariul pentru cei ce au plătit contribuții.

În acest moment România încalcă prevederile Legii 112/1992, respectiv ale Convenției 168/1988.

Pentru absolvențiicare nu au contribuit la fondul de șomaj, cuantumul indemnizației de șomaj ar trebui să fie conform Convenției cel puțin 50% din salariul minim net, adică 673 lei (1346 – salariul minim net lei * 50%) începând cu 1 ianuarie 2020. Această indemnizație este în prezent 250 lei. Raportul între indemnizația de șomaj și salariul minim net este în acest caz de 18,5%.

Pentru salariații care au stagiu de cotizare conform legii și își pierd locul de muncă intrând în șomaj, cuantumul indemnizației ar trebui să fie minim 50% din câștigul anterior, ceea ce înseamnă:

a.pentru un salariat care a câștigat anterior intrării în șomaj un salariu egal cu salariul minim pe economiecuantumul ar trebui să fie 673 lei, dar de fapt:

  • în acest moment, un șomer cu vechime mai mică de 3 ani – primește 375 lei - pentru cei cu vechime mai mică de 3 ani raportul între indemnizația de șomaj și salariul net anterior este de 27,8%.
  • pentru cei cu vechime între 3 si 5 ani – indemnizația este în acest moment – 442 lei - pentru cei cu vechime între 3 și 5 ani raportul este de 32,8%.

b.pentru un salariat care a câștigat anterior intrării în șomaj un salariu egal cu salariul mediu pe economie – cuantumul indemnizației de șomaj ar trebui să fie 1591 lei (3182 – salariul mediu net * 50%).

  • în acest moment, dacă are o vechime mai mică de 3 ani – primește o indemnizație egală cu 375 lei – pentru aceștia (contributori cu vechime mai mică de 3 ani) raportul între indemnizația de șomaj și ultimul salariu net avut este de 11,7%.
  • Cei cu vechime peste 20 ani – primesc în acest moment o indemnizație egală cu 895 lei - în cazul acestei categorii cu vechime de peste 20 de ani,  raportul este de 28,1%.

 Legarea indemnizației de șomaj de un alt indicator decât cel ce a constituit baza de calcul pentru contribuția la fondul de șomaj a făcut foarte dificilă monitorizarea respectării prevederilor Convenției. Creșterea salariului minim fără ajustarea corelativă a indicatorului social de referință, indicator ce și-a păstrat până în prezent valoarea avută în 2008, a afectat respectarea angajamentelor mai sus menționate. În 2008 valoarea salariului minim brut a fost înprima jumătate a anului egală cu valoarea indicatorului social de referință.

România este singurul stat din Uniunea Europeană cu o indemnizație medie de șomaj mai mică de 50% din salariul minim.

Ca răspuns la solicitarea BNS, Ministrul Muncii și Protecției Sociale, dna Violeta Alexandru a anunțat că nu are ca prioritate majorarea indemnizației de șomaj[1], pentru dânsa prioritatea fiind mai degrabă formarea acestora și reintegrarea în piața muncii, o astfel de prioritizare fiind rezultatul discuțiilor cu reprezentanții angajatorilor care se plâng că nu găsesc forță de muncă.

Folosim acest prilej pentru a-i comunica dnei Ministru următoarele:

  • Conform Legii 76/2002, art 42, alin 1[2] un șomer indemnizat își pierde indemnizația în cazul în care refuză un loc de muncă sau în cazul în care refuză să participe la măsuri active de ocupare (formarea profesională fiind o astfel de măsură).
  • 74,9% din gospodăriile în care capul familiei este un șomer nu au reușit în 2019 să achite la timp unele cheltuieli, 82,5% nu au reușit să-și achite la timp cheltuielile pentru întreținerea locuinței (apă, energie electrică și termică).
  • Cu excepția șomerilor care anterior pierderii locului de muncă au avut un salariu în ultimele 12 luni mai mare decât salariul mediu brut pe economie și o vechime în muncă de peste 10 ani, toți ceilalți șomeri primesc indemnizații de șomaj mai mici decât pragul minim de sărăcie pentru o persoană singură[3].

O persoana cu mai puțin de 3 ani vechime, indiferent de salariul avut anterior pierderii locului de muncă, va primi o indemnizație de șomaj de 375 lei. În această perioadă trebuie să-și caute un loc de muncă, numai pentru abonamentul de transport necesar pentru a putea participa la interviuri sau la activități de formare profesională ar plăti aproape o tremie din venitul primit. Care ar putea să fie prioritatea unui șomer care-și caută activ un loc de muncă având un venit 375 lei pe lună? Cum ar putea să aleagă între măști, dezinfectant, transport, medicamente sau hrană? Nu e de mirare că o pondere copleșitoare din șomeri nu au reușit să-și acopere nici măcar cheltuielile curente pentru întreținere.

În situația în care șomerul în cauză este susținător al unei familii situația este și mai complicată.

  • În 2019 au fost puțin peste 58 mii de șomeri indemnizați, ajustarea indemnizației de șomaj nu ar reprezenta un efort bugetar semnificativ, cu atât mai mult cu cât în ultimii ani fondul de șomaj s-a închis cu excedent. Tocmai de aceea surprinde lipsa de empatie pentru aceste persoane, pierderea locului de muncă nu este un motiv de stigmatizare socială, cu atât mai mult cu cât primesc indemnizație de șomaj doar lucrătorii ce-și pierd locul de muncă din motive neimputabile lor și care au un stagiu minim de cotizare.

România investește în acest moment în reintegrarea șomerilor în piața muncii sume de-a dreptul ridicole.

Nici nu e de mirare că transferurile sociale realizate prin politica publică de protecție socială sunt aproape lipsite de orice fel de impact.

  • În anul 2019 din cei 257.865 de șomeri (indemnizați și neindemnizați) au beneficiat de servicii de formare profesională 20.820 de șomeri, doar 10.059 din aceștia au și fost încadrați în muncă.

Conform datelor OIM pentru 72% din șomerii înregistrați și care au mai lucrat anterior, ANOFM nu deține informații privind calificarea acestora deținută anterior intrării în șomaj.

In fapt singurele măsuri pe care ANOFM le asigură frecvent  pentru șomeri  (deși fără a avea alocate resursele adecvate) sunt în general informarea și consilierea șomerilor, măsuri care în lipsa unei profilări adecvate a șomerilor sunt lipsite de orice relevanță pentru aceștia.

În această perioadă activitatea agențiilor de șomaj este dedicată aproape în totalitate măsurilor de sprijin pentru angajatori (șomaj tehnic, 41% etc.).

Acompanierea propriu-zisă  șomerilor (indemnizați sau nu) aproape că nu mai există, iar atunci când se face, se limitează aproape exclusiv la administrarea dosarelor de șomaj. Activități esențiale pentru orice agenție de ocupare ca informare-consiliere personalizată, profilare, mediere și formare profesională lipsesc din viața propriu-zisă a agențiilor județene de ocupare a forței de muncă. Însă și înainte de criza sanitară aceste activități se realizau formal sau la cote reale foarte mici.

  • Angajatorii au primit subvenții pentru șomaj tehnic pentru a nu concedia personalul în pandemie, au primit de altfel forme de sprijin pe toată durata acestui an pentru a nu concedia personalul, cu toate acestea în luna iulie 2020 numărul șomerilor indemnizați s-a dublat față de aceeași luna din anul precedent.

În foarte multe cazuri deficitul de forță de muncă atât de des invocat în ultimii ani de angajatori este mai degrabă o idee indusă, deficitul de forță de muncă în mod concret se referă la forță de muncă calificată și ieftină, aflată permanent la dispoziția angajatorilor.

 

Ce e de făcut?

Suntem de acord că șomerii indemnizați sau neindemnizați au nevoie de formare profesională pentru a fi integrați în piața muncii, însă participarea la formare și căutarea unui loc de muncă în mod activ presupune costuri suplimentare, ca urmare creșterea indemnizației de șomaj este cu atât mai mult justificată și necesară.  

Măsurile active de ocupare trebuie regândite, atât sub aspectul resurselor alocate, umane și financiare, cât și sub aspectul eficienței acestora. Acestea trebuie să reprezinte o preocupare permanentă și trebuie să vizeze nu doar pe șomeri, ci în egală măsură pe cei ce se află în condiții de ocupare precară, care se află sub risc permanent să-și piardă locul de muncă.

Ne aducem aminte că forța de muncă are nevoie de formare profesională atunci când se află în șomaj, însă uităm permanent faptul că angajatorii nu-și respectă prevederile legale de a forma profesional personalul angajat.

Autoritățile se lamentează dar nu fac nimic, de ani de zile partenerii sociali, dar și instituțiile europene cer României să profileze șomerii, să asigure masuri de ocupare adaptate şi personalizate, să monitorizeze intervențiile şi să evalueze impactul acestora, să analizeze informațiile de care dispun pentru analize complexe ale piețelor muncii locale. Nimic din toate acestea nu au fost priorități pentru ANOFM sau pentru Ministerul Muncii, formarea profesională invocată a devenit prioritate doar pentru că a fost văzută ca o modalitate de refuz elegant pentru creșterea indemnizației.

Și nu lipsa resurselor financiare a fost cauza lipsei de acțiune.

România a avut la dispoziție fonduri europene pentru asistarea tinerilor NEETS[4] în vederea integrării acestora în piața muncii, a cheltuit nesemnificativ din aceste resurse pur și simplu pentru că abordarea ANOFM a fost greșită.

Totodată, în perioada de programare actuală România dispunea de resurse necesare pentru măsuri de sprijin pentru minim 45 de mii de lucrători concediați, nici în prezent Ministerul Fondurilor Europene nu a lansat apelul dedicat acestora, deși aproape zilnic aflăm de companii ce își închid sau suspendă activitatea concediind individual sau colectiv salariații.

Creșterea indemnizației de șomaj, mai mult interes pentru oameni și chiar mai mult  profesionalism în abordarea măsurilor active de ocupare ar contribui în mod cert la o integrare reală a șomerilor în piața muncii.

Pagina 1 din 50
Go to top